Mântuire urbană

    Nu  imi pot scoate din cap un filmulet in care un tanc rusesc care umbla ca la el acasa pe o  strada din Ucraina trece efectiv peste o masina care isi vedea de drumul ei. Pur si simplu calca peste ea si o prinde dedesupt de nu se mai vede nimic din masina.    Totul este filmat de la balconul unui bloc si in fundal se aud strigatele de oroare si plansul persoanelor care asista la asta.    Nu era Putin in tancul acela. Masina nu era un pericol pentru tanc. Putin nu e totuna cu Rusia si cred ca nimeni nu a stat cu pistolul la tampla tanchistului ca sa faca asta.    Cand in biserici auzim ectenia ,,sa ne rugam pentru pacea lumii" cred ca vom deschide mai mult urechile sufletului. Razboiul e o oribilitate, oricum am da-o.         Sfintii militari sa apere intreaga lume! Cand undeva departe se intamplau razboaie, era la capitolul ,,stiri externe pe scurt". Acum e aproape, multi ne sunt rude, cunoscuti, vorbesc limb...

     Acum mai bine de 20 de ani in urma, m-am hotarat sa ma dedic pictarii icoanelor. Cu binecuvantarea tuturor preotilor care ma cunosteau, am inceput sa imi lucrez talantul.     Priveam icoanele pictate de altii, cei mai multi iconari cu experienta. Ma uitam indelung si admiram icoane pe care eu le vedeam perfecte. Trasaturile, carnatia, compozitia, aveam impresia ca eu niciodata, dar  niciodata  nu voi ajunge sa pictez atit de de desavarsit.     Apoi au inceput si sfaturile: nu folosi culori atit de puternice, nu folosi stilul rusesc, ba nu folosi stilul grecesc, vezi ca icoana traditionala romaneasca e mai simpla si mai putin colorata. Vezi ca trebuie sa aspresti trasaturile, sfintii tai sunt prea copilarosi, au ochii prea mari, sunt adesea prea ginditori sau tristi. Deseneaza altfel, uite asa sau asa, foloseste izvoade vechi ori vino cu ceva nou. In fine...     Dupa atatia ani de pictat icoane, m-am linistit. Pictez ca min...

     Nu este pierdere de timp mai mare decat sa incerci sa-ti pui mintea cu un sectar. Sunt atit de convinsi ca detin adevarul absolut, incat orice altceva pentru ei este nebunie. Si Hristos ne avertiza ca vom parea nebuni in ochii multora.       Adevarul e ca nu sunt alte religii in care adeptii ei sa isi manance propriul  Dumnezeu care li Se daruieste. Ne inchinam la Crucea pe care El a fost rastignit intre doi talhari. Dumnezeul nostru S-a nascut dintr-o Fecioara care a ramas pururea Fecioara, si din Tatal Ceresc. Ne inchinam la Maica Lui si la sfinti. Alergam la icoane si la sfintele moaste care: culmea! mai fac si minuni cu noi. Dumnezeul nostru este Tatal, Fiul si Duhul Sfant intr-un singur Dumnezeu, Treime nedespartita. Ne spovedim la un duhovnic care ne dezleaga de pacate. Ne rugam impreuna la Biserica, dar ce Biserica! Vie! Nu o simpla cladire cu pereti, acoperis si geamuri. Vorbim cu sfintii care ne sint prieteni. Ii mai si pictam, cu si...

          Foto: Oana Nichifor (Doxologia)     Parintele Constantin Necula spunea intr-o conferinta o povestioara care mi-a fost tare draga: la o ora de religie, copiii au primit ca tema sa vorbeasca despre sfantul al carui nume il poarta. O fetita s-a intristat foarte tare pentru ca nu avea nume de sfant. Atunci, preotul care le preda religia a venit cu o solutie ingenioasa: sa ,,adopte'' un sfant si acela sa fie sfantul ei.     Fetita a mers la biserica hotarata sa se imprieteneasca acolo cu    sfantul ei.  A privit de jur-imprejur la sfintii zugraviti pe pereti  si la un moment dat a vazut-o pe Sfanta Paraschiva cum  ii zambeste.  De atunci s-a hotarat la modul cit se poate de serios ca o cheama Paraschiva.    Prietenia cu sfintii este un lucru cit se poate de serios. Nu poti avea fata de toti aceeasi pornire de evlavie, unii poate nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu trairile tale. Ii respecti ...

   Foto Bogdan Zamfirescu (Doxologia)     De multe ori in biserica, oamenii mari vin cu sfiala celor care ,,nu le prea au cu biserica.'' Copiii in schimb au naturaletea si spontaneitatea celor care se simt ca acasa. In casa lui Doamne-Doamne ei se simt liberi. Depinde doar de noi daca se vor transforma in adulti stingheri ori in adulti care ,,se roaga in inima lor de acasa'', ignorand esentialul: ca in felul acesta este ca si cum L-ar expedia pe Hristos inapoi in cer.     Ii vad cum se inalta pe varfuri sa sarute icoanele, intind manutele spre ele. Tropaie nerabdatori ca sa fie ridicati in brate, eventual vocifereaza.       Depun o pupatura zgomotoasa pe obrazul sfantului zugravit, asa cum isi pupa si parintii. Ei indraznesc asta, li se pare firesc spre deosebire de parintii care se apleaca sub povara propriilor pacate, sa sarute mana ori partea de jos a vestmantului.     Vad cite un nazdravan scapat din stransoarea parint...

    Dumnezeu ii iubeste pe oameni. Cu toate ca prin pre-stiinta Sa dumnezeiasca stia ca oamenii vor calca rau pe bec, ca vor fi indaratnici, pacatosi, cartitori si neascultatori, El isi asuma asta. Ii face din drag. Hristos, a doua Persoana a Sfintei Treimi, stia si El ca va fi jertfa. Se duce ca un miel la taiere. Si ii iubeste in continuare. Iar daca Dumnezeu ne iubeste atit de mult, cu toate defectele noastre, cum sa nu-i iubeasca pe sfinti, care si-au pus viata in slujba Stapanului lor? Duminica tuturor sfintilor     In Vechiul si in Noul Testament, sfintii sunt numiti  prietenii  sau  casnicii  lui Dumnezeu. Sfintii sunt trimisii lui Dumnezeu si o vedem in toate vietile speciale ale patriarhilor si proorocilor cu care Domnul vorbeste in Vechiul Testament. Dupa intruparea Mantuitorului Iisus Hristos sfintenia devine telul firesc al credinciosului.  ,,Ca scris este: Fiti sfinti, pentru ca Eu sunt Sfint." (I Petru 1,16).    ...

    Mantuitorul Iisus Hristos stia sa spuna povesti cu tâlc oamenilor. Una din aceste povesti este si cea a Fiului risipitor. Sute de ani in biserici s-a talcuit aceasta pilda frumoasa iar eu am gasit o talcuire interesanta la parintele Ioan Badilita.   ,, Pilda întoarcerii fiului este, de doisprezece ani, oglinda propriei mele inimi. Atunci când o citesc, an de an la liturghie, mă năpădesc, irepresibil, lacrimile. Pe unele le înghit, altele scapă zăpăcite pe lângă gulerul de la cămașă. Singura deosebire e aceea că plânsul survine în momente diferite ale parabolei. Exempli gratia, în primii doi ani de preoție, când eram mânat de dorința de a-i vâna pe tinerii din sat de prin șanțuri și crâșme, plângeam la cuvintele: „(...) l-a trimis la ţarini să păzească porcii.” Cum să nu fii mișcat când vezi că omul ajunge de la pâinea din castel la troaca cu roșcove?    În clipa când m-am văzut tătic de băieți, m-a emoționat foarte mult partea de început: „Tată, dă-mi... Şi ...

Iisus Hristos, binecuvantarea copiilor  sursa: Pinterest  Copiiii inca mai miros a Rai. Ei nu sunt negri in cerul gurii, nu sunt artagosi, iarta repede si nu ii judeca pe cei din jur asa cum fac adultii care s-au invechit in pacate. De aceea Hristos ii ofera ca exemplu oamenilor mari: ,,Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor si a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării." (Matei 18, 1-6)   Inima copiilor este un reper de vietuire crestina: ,,Cine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un prunc, nu va intra in ea." (Luca 18-17). De aceea se lipeste usor de Dumneze...