Treceți la conținutul principal

Ingerasii care tropaie in biserica

  
Foto Bogdan Zamfirescu (Doxologia)

    De multe ori in biserica, oamenii mari vin cu sfiala celor care ,,nu le prea au cu biserica.'' Copiii in schimb au naturaletea si spontaneitatea celor care se simt ca acasa. In casa lui Doamne-Doamne ei se simt liberi. Depinde doar de noi daca se vor transforma in adulti stingheri ori in adulti care ,,se roaga in inima lor de acasa'', ignorand esentialul: ca in felul acesta este ca si cum L-ar expedia pe Hristos inapoi in cer.
    Ii vad cum se inalta pe varfuri sa sarute icoanele, intind manutele spre ele. Tropaie nerabdatori ca sa fie ridicati in brate, eventual vocifereaza.

      Depun o pupatura zgomotoasa pe obrazul sfantului zugravit, asa cum isi pupa si parintii. Ei indraznesc asta, li se pare firesc spre deosebire de parintii care se apleaca sub povara propriilor pacate, sa sarute mana ori partea de jos a vestmantului.
    Vad cite un nazdravan scapat din stransoarea parintilor, care alearga tropaind cu piciorusele lui mici, pana la icoana mare a Maicii Domnului cu Pruncul. Babele indignate pufnesc pline de cuviosenie, dar copilasul fericit intinde manutele spre Mamica Aceea care isi tine Copilasul in brate. Vrea musai sa o pupe, ca simte el cum de acolo se revarsa o mare iubire.
Ingerasul pictat de mine printre jucariile preferate ale unui copilas

   Copiii au o sensibilitate aparte fata de icoane, simt sfintenia cu mai multa acuratete. Ei nu trebuie fortati ci doar iubiti si prin iubire vor intelege. Oricum cand sunt mici inteleg mai bine decit noi. Parintele Constantin Necula a spus la o conferinta o vorba care mi-a placut mult: ,,Cu Hristos intri in sufletul copilului pe virfuri, ca sa nu deranjezi jucariile din inima lui."
     Icoana in care Mintuitorul Iisus Hristos binecuvinteaza copiii ilustreaza un moment din viata Sa. ,,Si aduceau la El si pruncii, ca sa se atinga de ei. Iar ucenicii vazand, ii certau. Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicand: Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci imparatia lui Dumnezeu este a unora ca acestia." (Luca 18, 15-16)
    Putem privi la Hristos prin ochii copiilor nostri. Ingerasii care tropaie nerabdatori in biserica, pentru ca vor sa sarute icoanele din care sfintii le soptesc povesti.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inima ca un câmp de luptă

     Nu se poate sa vii vinovată mereu. Dacă se enerveaza dintr-un lucru minor, nu iti mai cauta mereu greseala. Privind la rece, vei constata ca enervările lui nu au nici o legatura concretă cu tine. Se enervează așa pentru că nu te mai suportă. Un om care te iubeste nu te va acuza de un lucru la care nici măcar nu te-ai gândit.      Tu trebuie să taci. Nu ai voie sa spui nimic, oricum ai greșit, așa că taci naibii din gura aia. Vacă proastă, și aerul pe care il respiri mi-l datorezi. Fara mine ai fi un nimeni.    Cine te crezi? De ti-as datora ție vreo explicație?? Mă enervezi. Ma scoti din sarite. Eu muncesc, aduc banii, asa ca taci, taci, taci, tacă-ți și gândurile, le aud, mă deranjeaza, mă sufoci! De ce te uiți la mine cu fața aia? Tu nu ai voie, nu ai dreptul! De ce ți-as explica, oricum esti prea proasta ca sa înțelegi.      Taci si nu înțelegi mai niciodata de unde a pornit valul de ura care te izbeste cu duritate. Fiecare ...

Talentul e un dar luat in leasing

    Sursa foto: internet     Părintele Savatie Bastovoi spunea intr-o conferință, că talentele sunt daruri de la Dumnezeu luate în leasing. Aș adăuga eu că nu ne ajunge o viață să-i plătim lui Dumnezeu pentru câte daruri ne dă cu imprumut.     A fost o vreme când căutam originalitatea, de fapt îmi căutam calea proprie de exprimare. Dupa ani de zile am inteles că de fapt trebuie pur și simplu să ne căutăm și să ne găsim pe noi înșine. Că Dumnezeu ne cere sa fim sinceri in tot ceea ce facem. Pentru că, in fond și la urma urmei, fiecare este o persoană, un unicat. Nimic nu este al nostru, nici macar noi inșine...      Nu mai vreau sa fiu originala in ceea ce creez. Vreau sa fiu doar eu insami. atât. Toate caile de exprimare s-au epuizat, insă fiecare om le foloseste dupa felul cum l-a dăltuit Dumnezeu și asta este special in tot ceea ce facem noi.      La inceput copiem ca să invățăm, așa cum facem la ș...

Despre depresie: partea a patra

    Cum arată o criză de depresie? Cel mai la îndemână răspuns ar fi: iadul. Căci Sfântul Siluan Athonitul are o vorbă bine potrivită în această situație: ,,Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui." Din păcate, fără credință se poate ajunge la deznădejde și la sinucidere, pentru că bolnavul pur și simplu nu mai suportă starea înfiorătoare care îl chinuie.     Așa cum am spus și în episoadele anterioare, omul cuprins de depresie (nu tristețe, nu doliu, deși acestea ar duce într-acolo) este un om bolnav care trebuie ajutat. Pentru că se afundă într-o stare din ce în ce mai proastă, cei din jur se simt jigniți de o atitudine morocănoasă, de fuga din societate, de lipsa unui semn de viață, de indiferența și aparenta nepăsare a bolnavului.      O știu din cea mai sigură sursă: din mine însămi. Începe să te depășească totul, chiar și cea mai banală conversație. Fugi în pat și zaci acolo, fiindu-ți greu să ai grijă și de tine însuți, darămite sa ai grija alto...