Nu este pierdere de timp mai mare decat sa incerci sa-ti pui mintea cu un sectar. Sunt atit de convinsi ca detin adevarul absolut, incat orice altceva pentru ei este nebunie. Si Hristos ne avertiza ca vom parea nebuni in ochii multora.
Adevarul e ca nu sunt alte religii in care adeptii ei sa isi manance propriul Dumnezeu care li Se daruieste. Ne inchinam la Crucea pe care El a fost rastignit intre doi talhari. Dumnezeul nostru S-a nascut dintr-o Fecioara care a ramas pururea Fecioara, si din Tatal Ceresc. Ne inchinam la Maica Lui si la sfinti. Alergam la icoane si la sfintele moaste care: culmea! mai fac si minuni cu noi. Dumnezeul nostru este Tatal, Fiul si Duhul Sfant intr-un singur Dumnezeu, Treime nedespartita. Ne spovedim la un duhovnic care ne dezleaga de pacate. Ne rugam impreuna la Biserica, dar ce Biserica! Vie! Nu o simpla cladire cu pereti, acoperis si geamuri. Vorbim cu sfintii care ne sint prieteni. Ii mai si pictam, cu siguranta nestramutata ca asa o sa-i vedem pe lumea ailalta.
Chiar ca sintem nebuni de legat. Din punct de vedere logic, asa pare. Acu' depinde si de care logica. Dumnezeu are niste logici atit de ciudate uneori!...Ele se pricep cu altceva decit cu creierul. Si atunci totul devine clar, limpede si frumos. Ochii se deschid, asa cum s-a intimplat cu Luca si Cleopa, care nu L-au recunoscut din prima pe Hristos pe drumul Emausului. Sau cu Sfantul Apostol Pavel. Ravnitor asupritor al crestinilor, credea (ca si sectarii de azi) ca isi face corect datoria fata de Dumnezeu. Pentru ca Domnul nu trece cu vederea sufletul curat, ii schimba directia gresita. Si din prigonitor, devine prigonit. Atata nebunie!
Hristos nu a adus argumente in fata lui Pilat, desi el i-a dat ocazia sa o faca. Cind l-a intrebat ,,ce este adevarul'' Iisus nu i-a raspuns, pentru ca El era Adevarul.
Toti sectarii sau adeptii altor religii se bat cu pumnii in piept ca detin acest adevar. Ne badjocoresc pentru ca ramanem cu incapatanare intr-al nostru. Daca le dai ocazie de vorba devin tot mai obraznici, mai insistenti, enervanti ca mustele la miere. Ii dai afara pe usa, pun piciorul in prag. Daca reusesti sa inchizi usa, sparg geamul. Daca urci in pod, se catara dupa tine. Eventual intra pe horn... Daca nu le dai atentie scoate nefirtatu' niste hule pe gura lor, de nu te rabda inima sa nu le zici vreo doua. Desi, vorba faina a parintelui Necula: Dumnezeu nu are nevoie sa-L aperi tu. Ca adversarul e mai versat si mai teolog. Iar adevarul tau e in strafundul inimii tale, e sadit de Dumnezeu prin alte logici decit cele lumesti.
Un parinte spunea: ,,Decat fara Hristos in rai, mai bine cu Hristos in iad''. Cred si eu, ca unde e Hristos iadul se topeste. Toti sectarii trag de Hristos ca sa intre in ,,clubul'' lor. Iar cei care nu-L recunosc de Dumnezeu trag in El. Am observat totusi ca sectar in sectar nu prea da. Vorba aceea: corb la corb nu-si scoate ochii. Daca nefartatu' i-a convins pe amandoi, de ce sa-i invrajbeasca?
Ortodoxia adevarata nu este zgomotoasa si furioasa. Habotnicia este o forma bolnava de fanatism ignorant, nu se pune. De asemenea nu se pune nici ,,ortodoxul de ocazie'' (Pasti, Craciun, Botez, Cununie) care nu stie o boaba despre credinta lui, macar asa, informal. Nici aceia prea informali nu se pun; pierd prea mult timp sa dea lectii din citite. Pina la urma, mi-e mila de ei. Pierd chiar esentialul intr-un maldar de gesturi. Vorba parintelui Arsenie Papacioc: ,,tipic, tipic si la inima nimic."
Comentarii
Trimiteți un comentariu