Acum mai bine de 20 de ani in urma, m-am hotarat sa ma dedic pictarii icoanelor. Cu binecuvantarea tuturor preotilor care ma cunosteau, am inceput sa imi lucrez talantul.
Priveam icoanele pictate de altii, cei mai multi iconari cu experienta. Ma uitam indelung si admiram icoane pe care eu le vedeam perfecte. Trasaturile, carnatia, compozitia, aveam impresia ca eu niciodata, dar niciodata nu voi ajunge sa pictez atit de de desavarsit.
Apoi au inceput si sfaturile: nu folosi culori atit de puternice, nu folosi stilul rusesc, ba nu folosi stilul grecesc, vezi ca icoana traditionala romaneasca e mai simpla si mai putin colorata. Vezi ca trebuie sa aspresti trasaturile, sfintii tai sunt prea copilarosi, au ochii prea mari, sunt adesea prea ginditori sau tristi. Deseneaza altfel, uite asa sau asa, foloseste izvoade vechi ori vino cu ceva nou. In fine...
Dupa atatia ani de pictat icoane, m-am linistit. Pictez ca mine si nu imi mai este rusine de asta. Am evoluat - si nu o spun cu mindrie pentru ca este normal ca dupa niste ani buni ani de munca sa vezi si rezultate. Am vazut care-mi sint punctele slabe, am invatat din greseli. Am vazut ca un barbat picteaza altfel decit o femeie, ca o persoana casatorita lucreaza alfel decit un calugar. Si ca o femeie insarcinata sau o mama va picta mereu altfel mamele sfinte.
Acum imi doresc sa pictez asa cum simt si s-o fac bine. Nu-mi mai doresc sa imi fie admirate icoanele. E necesar ca oamenii sa simta nevoia sa se roage in fata lor. Sa fie nu atat frumoase cat mai ales lucratoare.
Iconarii nu se semneaza, pentru ca lumea sfanta reprezentata de ei ii precede. Dar fiecare lasa, ca o pecete nevazuta, urma sufletului sau. Respectand canoanele nu ne ingradim talentul. Iar el izbucneste in mii de feluri diferite. Icoanele sint Biblia nestiutorilor de carte. Si fiecare ,,scriitura'' e diferita, asa cum Dumnezeu ne-a facut pe fiecare in parte unici. Da, sintem unici, fiecare persoana in parte si asta este un semn distinct al iubirii pe care ne-o poarta Dumnezeu fiecaruia. El ne-a dat daruri pe care sa le valorificam in functie de ,,datul'' nostru genetic.
Iconarii nu se semneaza, pentru ca lumea sfanta reprezentata de ei ii precede. Dar fiecare lasa, ca o pecete nevazuta, urma sufletului sau. Respectand canoanele nu ne ingradim talentul. Iar el izbucneste in mii de feluri diferite. Icoanele sint Biblia nestiutorilor de carte. Si fiecare ,,scriitura'' e diferita, asa cum Dumnezeu ne-a facut pe fiecare in parte unici. Da, sintem unici, fiecare persoana in parte si asta este un semn distinct al iubirii pe care ne-o poarta Dumnezeu fiecaruia. El ne-a dat daruri pe care sa le valorificam in functie de ,,datul'' nostru genetic.
Nici macar icoanele pictate de acelasi iconar (chiar daca au aceeasi tema), nu sint identice. Nu putem fi identici nici cu noi insine in momente diferite. De aceea este loc pentru toata lumea. Un talant poate fi lucrat in nenumarate feluri si asta este minunat!
Cel mai important este sa ne descoperim la timp modalitatea de exprimare care ne caracterizeaza si sa ne-o perfectionam mereu. Pentru ca putem evolua. Asa cum putem evolua si in relatia cu Dumnezeu.
Cel mai important este sa ne descoperim la timp modalitatea de exprimare care ne caracterizeaza si sa ne-o perfectionam mereu. Pentru ca putem evolua. Asa cum putem evolua si in relatia cu Dumnezeu.
Icoanele sunt pictate de mine🖌️🎨
Comentarii
Trimiteți un comentariu