Treceți la conținutul principal

De ce este bine sa fim diferiti in talente

    Acum mai bine de 20 de ani in urma, m-am hotarat sa ma dedic pictarii icoanelor. Cu binecuvantarea tuturor preotilor care ma cunosteau, am inceput sa imi lucrez talantul.
    Priveam icoanele pictate de altii, cei mai multi iconari cu experienta. Ma uitam indelung si admiram icoane pe care eu le vedeam perfecte. Trasaturile, carnatia, compozitia, aveam impresia ca eu niciodata, dar niciodata nu voi ajunge sa pictez atit de de desavarsit.
    Apoi au inceput si sfaturile: nu folosi culori atit de puternice, nu folosi stilul rusesc, ba nu folosi stilul grecesc, vezi ca icoana traditionala romaneasca e mai simpla si mai putin colorata. Vezi ca trebuie sa aspresti trasaturile, sfintii tai sunt prea copilarosi, au ochii prea mari, sunt adesea prea ginditori sau tristi. Deseneaza altfel, uite asa sau asa, foloseste izvoade vechi ori vino cu ceva nou. In fine...
    Dupa atatia ani de pictat icoane, m-am linistit. Pictez ca mine si nu imi mai este rusine de asta. Am evoluat - si nu o spun cu mindrie pentru ca este normal ca dupa niste ani buni ani de munca sa vezi si rezultate. Am vazut care-mi sint punctele slabe, am invatat din greseli. Am vazut ca un barbat picteaza altfel decit o femeie, ca o persoana casatorita lucreaza alfel decit un calugar. Si ca o femeie insarcinata sau o mama va picta mereu altfel mamele sfinte.
    Acum imi doresc sa pictez asa cum simt si s-o fac bine. Nu-mi mai doresc sa imi fie admirate icoanele. E necesar ca oamenii sa simta nevoia sa se roage in fata lor. Sa fie nu atat frumoase cat mai ales lucratoare.
      Iconarii nu se semneaza, pentru ca lumea sfanta reprezentata de ei ii precede. Dar fiecare lasa, ca o pecete nevazuta, urma sufletului sau. Respectand canoanele nu ne ingradim talentul. Iar el izbucneste in mii de feluri diferite. Icoanele sint Biblia nestiutorilor de carte. Si fiecare ,,scriitura'' e diferita, asa cum Dumnezeu ne-a facut pe fiecare in parte unici. Da, sintem unici, fiecare persoana in parte si asta este un semn distinct al iubirii pe care ne-o poarta Dumnezeu fiecaruia. El ne-a dat daruri pe care sa le valorificam in functie de ,,datul'' nostru genetic.
    Nici macar icoanele pictate de acelasi iconar (chiar daca au aceeasi tema), nu sint identice. Nu putem fi identici nici cu noi insine in momente diferite. De aceea este loc pentru toata lumea. Un talant poate fi lucrat in nenumarate feluri si asta este minunat!
   Cel mai important este sa ne descoperim la timp modalitatea de exprimare care ne caracterizeaza si sa ne-o perfectionam mereu. Pentru ca putem evolua. Asa cum putem evolua si in relatia cu Dumnezeu.

Icoanele sunt pictate de mine🖌️🎨


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inima ca un câmp de luptă

     Nu se poate sa vii vinovată mereu. Dacă se enerveaza dintr-un lucru minor, nu iti mai cauta mereu greseala. Privind la rece, vei constata ca enervările lui nu au nici o legatura concretă cu tine. Se enervează așa pentru că nu te mai suportă. Un om care te iubeste nu te va acuza de un lucru la care nici măcar nu te-ai gândit.      Tu trebuie să taci. Nu ai voie sa spui nimic, oricum ai greșit, așa că taci naibii din gura aia. Vacă proastă, și aerul pe care il respiri mi-l datorezi. Fara mine ai fi un nimeni.    Cine te crezi? De ti-as datora ție vreo explicație?? Mă enervezi. Ma scoti din sarite. Eu muncesc, aduc banii, asa ca taci, taci, taci, tacă-ți și gândurile, le aud, mă deranjeaza, mă sufoci! De ce te uiți la mine cu fața aia? Tu nu ai voie, nu ai dreptul! De ce ți-as explica, oricum esti prea proasta ca sa înțelegi.      Taci si nu înțelegi mai niciodata de unde a pornit valul de ura care te izbeste cu duritate. Fiecare ...

Talentul e un dar luat in leasing

    Sursa foto: internet     Părintele Savatie Bastovoi spunea intr-o conferință, că talentele sunt daruri de la Dumnezeu luate în leasing. Aș adăuga eu că nu ne ajunge o viață să-i plătim lui Dumnezeu pentru câte daruri ne dă cu imprumut.     A fost o vreme când căutam originalitatea, de fapt îmi căutam calea proprie de exprimare. Dupa ani de zile am inteles că de fapt trebuie pur și simplu să ne căutăm și să ne găsim pe noi înșine. Că Dumnezeu ne cere sa fim sinceri in tot ceea ce facem. Pentru că, in fond și la urma urmei, fiecare este o persoană, un unicat. Nimic nu este al nostru, nici macar noi inșine...      Nu mai vreau sa fiu originala in ceea ce creez. Vreau sa fiu doar eu insami. atât. Toate caile de exprimare s-au epuizat, insă fiecare om le foloseste dupa felul cum l-a dăltuit Dumnezeu și asta este special in tot ceea ce facem noi.      La inceput copiem ca să invățăm, așa cum facem la ș...

Despre depresie: partea a patra

    Cum arată o criză de depresie? Cel mai la îndemână răspuns ar fi: iadul. Căci Sfântul Siluan Athonitul are o vorbă bine potrivită în această situație: ,,Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui." Din păcate, fără credință se poate ajunge la deznădejde și la sinucidere, pentru că bolnavul pur și simplu nu mai suportă starea înfiorătoare care îl chinuie.     Așa cum am spus și în episoadele anterioare, omul cuprins de depresie (nu tristețe, nu doliu, deși acestea ar duce într-acolo) este un om bolnav care trebuie ajutat. Pentru că se afundă într-o stare din ce în ce mai proastă, cei din jur se simt jigniți de o atitudine morocănoasă, de fuga din societate, de lipsa unui semn de viață, de indiferența și aparenta nepăsare a bolnavului.      O știu din cea mai sigură sursă: din mine însămi. Începe să te depășească totul, chiar și cea mai banală conversație. Fugi în pat și zaci acolo, fiindu-ți greu să ai grijă și de tine însuți, darămite sa ai grija alto...