Treceți la conținutul principal

Postări

Inima ca un câmp de luptă

     Nu se poate sa vii vinovată mereu. Dacă se enerveaza dintr-un lucru minor, nu iti mai cauta mereu greseala. Privind la rece, vei constata ca enervările lui nu au nici o legatura concretă cu tine. Se enervează așa pentru că nu te mai suportă. Un om care te iubeste nu te va acuza de un lucru la care nici măcar nu te-ai gândit.      Tu trebuie să taci. Nu ai voie sa spui nimic, oricum ai greșit, așa că taci naibii din gura aia. Vacă proastă, și aerul pe care il respiri mi-l datorezi. Fara mine ai fi un nimeni.    Cine te crezi? De ti-as datora ție vreo explicație?? Mă enervezi. Ma scoti din sarite. Eu muncesc, aduc banii, asa ca taci, taci, taci, tacă-ți și gândurile, le aud, mă deranjeaza, mă sufoci! De ce te uiți la mine cu fața aia? Tu nu ai voie, nu ai dreptul! De ce ți-as explica, oricum esti prea proasta ca sa înțelegi.      Taci si nu înțelegi mai niciodata de unde a pornit valul de ura care te izbeste cu duritate. Fiecare vorba a lui te lipeste de perete, te face zero, te tra
Postări recente

Despre depresie: partea a patra

    Cum arată o criză de depresie? Cel mai la îndemână răspuns ar fi: iadul. Căci Sfântul Siluan Athonitul are o vorbă bine potrivită în această situație: ,,Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui." Din păcate, fără credință se poate ajunge la deznădejde și la sinucidere, pentru că bolnavul pur și simplu nu mai suportă starea înfiorătoare care îl chinuie.     Așa cum am spus și în episoadele anterioare, omul cuprins de depresie (nu tristețe, nu doliu, deși acestea ar duce într-acolo) este un om bolnav care trebuie ajutat. Pentru că se afundă într-o stare din ce în ce mai proastă, cei din jur se simt jigniți de o atitudine morocănoasă, de fuga din societate, de lipsa unui semn de viață, de indiferența și aparenta nepăsare a bolnavului.      O știu din cea mai sigură sursă: din mine însămi. Începe să te depășească totul, chiar și cea mai banală conversație. Fugi în pat și zaci acolo, fiindu-ți greu să ai grijă și de tine însuți, darămite sa ai grija altora. Lucrurile care iți plăcea

Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi

      Eram în biserica Mănăstirii Sinaia; dimineață pe la 8, abia începuse slujba. Eram necăjită cu ale mele, de aceea mă străduiam să ascult rugăciunile unui părinte care părea mai somnoros decât mine care plecasem de la 1 din Piatra Neamț, ca să fiu acolo devreme. Rătăceam cu privirea pe pereți, doar doar oi vedea un chip de sfânt care să zâmbească tristeții mele. Eram așa de deprimată, că-mi venea să mă preling în strană și să zac întinsă pe jos.     Ca un făcut, nu înțelegeam nimic din ce citea părintele. Pesemne o fi fost prea devreme, că nu prindeam decât câte un Dumnezeule, Doamne miluiește...apoi bâra-bâra, bâra-bâra, de parca era un post prins anapoda la radio.     Deodata am auzit ceva, cu o claritate asurzitoare: ,,Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi" (Psalmul 22). Apoi iar bâra-bâra, bâra-bâra. M-am trezit de tot, străbătută de un curent electric care topea temerile mele ca un fulger. Parcă îmi glăsuise Dumnezeu clar și limpede, doar mie. O lumină și o căldură copl

Nu fi cutră in Post

 Cred ca atunci cand Hristos ne spunea ca in post ,,spala fata ta si unge capul tau" se referea  la faptul ca trebuie sa ne pastram normalitatea.    Nu ne infingem peste noapte un bat in fund si stam asa rigizi ca vorba aia ,,e post nenica, tre sa fiu serios". Altii se transforma in Sfinti Parinti si le curg citatele si zicerile ca la tipografie.    Avem nevoie de fețe destinse si de o gluma potrivita adesea pentru a destresa atmosfera. Nu fa glume porno, clar, dar nu fi cutra in numele lui Hristos ca nu ține. El a fost serios toata viata dar nu incruntat, ca ii iesea bunatatea din toti porii. Fii firesc, fii om bun si la locul lui si mai ales nu te baga sa catehizezi pe toata lumea in cele mai proaste momente ever. Ca dupa aia spui ca ai ispite. Cum sa nu iti zica vreo doua colegul cand mergi tu peste el cu sapte batice puse peste urechi de auzi numai ca a injurat ca i s-a sters din calculator tot ce a muncit o zi intreaga. Mergi de-l ajuta, da-i ceva dulce ca poate i s-a du

Despre depresie: partea a treia

   Oare oamenii care sufera de depresie sunt necredinciosi, cum ii catalogheaza ultrareligiosii? Antisociali total, cum ii catalogheaza extrovertitii? Nebuni, cum ii catalogheaza cei care afla ca merg la psihiatru? Bipolari, cum spun cei care cred ca trecerea de la veselie la tristete profunda se numeste doar asa?   E usor sa pui o pecete atunci cand te afli in proximitatea problemei. De aceea poti usor rani un om ranit deja. Depresia netratata sau tratata cu intreruperi e o bomba cu ceas. Nu stii cand pici in gol si este atât de greu sa te cațeri înapoi.    Eu am intrerupt la un moment dat tratamentul pentru ca nu mai simțeam sinusoide existențiale si îmi era bine. Până când moartea neașteptată, absolut tulburătoare a nepotului meu m-a aruncat într-un mare hău. Greu, greu a fost sa ma repun pe linia de plutire iar amintirea fulguranta a acelui moment îmi produce și acum un rău aproape fizic.   Nu, nu se întrerupe tratamentul pe motiv ca ,,mă simt bine". Dumnezeu a îngăduit sa duc

Despre depresie: partea a doua

  Despre depresie: partea a doua Depresia nu este orice tristete sau suparare fireasca. Putem fi colerici, tristi dar fara sa fim deprimati. Depresia se instaleaza in timp si iti mananca pofta de viata, ca o antimaterie. Te izolezi de toti si toate mai ales in momentele de criza acuta si suferi pe dinauntru. Iti tii sufletul in iad, dar nu deznadajduiesti, vorba Sfantului Siluan Athonitul. Asta daca nu te rupi de rugaciune, chiar daca ea adesea e un suspin abia perceput. Sa nu credeti ca oamenii care sufera de aceasta boala sunt innegurati, morocanosi mereu si cu mintile pierdute. Cel mai adesea de depresie sufera cei mai sarmanti oameni, cei mai zanatici si mai fermecatori. Artistii care ,,simt enorm si vad monstruos" (de la Nenea Iancu cetire), sunt adesea si cei mai depresivi. Si ard lumanarea la ambele capete.  O depresie netratata si nedusa la biserica are urmari tragice. Omul vrea sa isi faca rau fizic ca sa nu mai simta durerea si haul imens care il macina cu cruzime pe din

Despre depresie: partea întâi

    Astăzi m-am hotarât să scriu despre un subiect tabu: depresia.    Da, se trâmbițeaza peste tot despre acest subiect, dar depresia pe bune, cu diagnostic adevarat este tratată ca un moft. Deși ea există din vremuri străvechi, când era denumită ,,inimă neagră sau amara", ,,melancolie", ,,tristețe sfâșietoare" și altele de prin poeme adunate. Sinuciderile care urmau unei depresii neluate in seamă au fost dintotdeauna, nu le-au inventat psihologii din vremurile actuale. M-am gandit dacă să scriu sau nu despre asta pentru că românii nu prea iau depresia in serios. Dar ea este o boală reala, un cancer al sufletului care se vindecă exclusiv cu rugaciune doar dacă face Dumnezeu o minune. Depresia NU trece de la sine. Se ascunde o vreme, se mai domoleste, dar nu trece niciodată cu adevarat, Apoi, pe un teren așa slabit, o lovitură urâtă a sorții cum ar fi moartea cuiva drag de exemplu, poate sa ducă la un dezechilibru iremediabil. Mi-a luat 40 de ani ca să recunosc in fața me