Nu se poate sa vii vinovată mereu. Dacă se enerveaza dintr-un lucru minor, nu iti mai cauta mereu greseala. Privind la rece, vei constata ca enervările lui nu au nici o legatura concretă cu tine. Se enervează așa pentru că nu te mai suportă. Un om care te iubeste nu te va acuza de un lucru la care nici măcar nu te-ai gândit. Tu trebuie să taci. Nu ai voie sa spui nimic, oricum ai greșit, așa că taci naibii din gura aia. Vacă proastă, și aerul pe care il respiri mi-l datorezi. Fara mine ai fi un nimeni. Cine te crezi? De ti-as datora ție vreo explicație?? Mă enervezi. Ma scoti din sarite. Eu muncesc, aduc banii, asa ca taci, taci, taci, tacă-ți și gândurile, le aud, mă deranjeaza, mă sufoci! De ce te uiți la mine cu fața aia? Tu nu ai voie, nu ai dreptul! De ce ți-as explica, oricum esti prea proasta ca sa înțelegi. Taci si nu înțelegi mai niciodata de unde a pornit valul de ura care te izbeste cu duritate. Fiecare vorba a lui te lipeste de perete, te face zero, te tra
Cum arată o criză de depresie? Cel mai la îndemână răspuns ar fi: iadul. Căci Sfântul Siluan Athonitul are o vorbă bine potrivită în această situație: ,,Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui." Din păcate, fără credință se poate ajunge la deznădejde și la sinucidere, pentru că bolnavul pur și simplu nu mai suportă starea înfiorătoare care îl chinuie. Așa cum am spus și în episoadele anterioare, omul cuprins de depresie (nu tristețe, nu doliu, deși acestea ar duce într-acolo) este un om bolnav care trebuie ajutat. Pentru că se afundă într-o stare din ce în ce mai proastă, cei din jur se simt jigniți de o atitudine morocănoasă, de fuga din societate, de lipsa unui semn de viață, de indiferența și aparenta nepăsare a bolnavului. O știu din cea mai sigură sursă: din mine însămi. Începe să te depășească totul, chiar și cea mai banală conversație. Fugi în pat și zaci acolo, fiindu-ți greu să ai grijă și de tine însuți, darămite sa ai grija altora. Lucrurile care iți plăcea