Astăzi m-am hotarât să scriu despre un subiect tabu: depresia.
Da, se trâmbițeaza peste tot despre acest subiect, dar depresia pe bune, cu diagnostic adevarat este tratată ca un moft. Deși ea există din vremuri străvechi, când era denumită ,,inimă neagră sau amara", ,,melancolie", ,,tristețe sfâșietoare" și altele de prin poeme adunate. Sinuciderile care urmau unei depresii neluate in seamă au fost dintotdeauna, nu le-au inventat psihologii din vremurile actuale.
M-am gandit dacă să scriu sau nu despre asta pentru că românii nu prea iau depresia in serios. Dar ea este o boală reala, un cancer al sufletului care se vindecă exclusiv cu rugaciune doar dacă face Dumnezeu o minune. Depresia NU trece de la sine. Se ascunde o vreme, se mai domoleste, dar nu trece niciodată cu adevarat, Apoi, pe un teren așa slabit, o lovitură urâtă a sorții cum ar fi moartea cuiva drag de exemplu, poate sa ducă la un dezechilibru iremediabil.
Mi-a luat 40 de ani ca să recunosc in fața mea și a lui Dumnezeu că am această cruce, cum îi zicea Părintele meu. Nu a trecut doar în Biserică, doar o domoleam, găseam sprijin. Poți să duci crucea asta fără să te tratezi doar dacă duci și un cancer fara medic. E adevarat, nici fără Hristos nu aș putea trăi. El e sprijinul meu, e tăria mea și fără El orice medicament este inutil. Dar și medicul e de la Dumnezeu iar să ignori să ai grija de sănătatea ta când trupul e ,,templu al Duhului Sfânt", e un mare pacat considerat sinucidere lenta.
De ce vorbesc despre asta? Pentru că nu trebuie sa ignori aceasta problema sub nici o forma! Crește și se răspândește precum cancerul. Este un dezechilibru chimic care se poate tine sub control.
Trăiesc așa cum scriu, deci toate bucuriile impărtașite cu voi sunt reale. Pentru că mi le dăruiește Doamne. Însă am și aceasta problema, de aceea îi înțeleg pe cei care o au si îi sfătuiesc cât se poate de clar: mergeți la medic și la duhovnic! Nu va luati dupa cei care nu vă inteleg și spun ca e doar o prosteala.
Comentarii
Trimiteți un comentariu