Cum e sa fii ortodox?

 

  Ce inseamna pana la urma sa fii ortodox? Nu ma apuc sa insir definitii teologice. Nu ma apuc sa o iau cu Sinoadele ecumenice, sa ii citez pe Sfintii Parinti (care chiar ar convinge), si altele. 

    Pentru ca a fi ortodox este simplu si firesc asa ca respiratia. E o traire si e o grozava prietenie cu Hristos. E un dor care cand iti infloreste in suflet, tanjesti toate viata sa ti-l potolesti. Iar moartea vine ca o bucurie, ca-ti astamperi dorul de o viata.

    Si atunci vezi ca Biserica e Mama, nu o institutie, ca Hristos este capul ei, ca sfintii ne sunt prieteni care ne mangaie cu prezenta lor inmiresmata si miraculoasa chiar si dupa moarte. Ca de fapt toate barfele nu sunt decat praf in ochi ca sa nu vedem esentialul. Iar ,,nefartatul" e baiat destept, nu vrea el sa vedem clar lucrurile. Ortodoxia e traire in parfumul Duhului Sfant. De asta iubesc sa pictez icoane, caci ma cufund in lumea faina pe care ne-a gatit-o Dumnezeu.
  Ce fel de ortodox este acela care mârâie la cel de langa el? Cind Dumnezeu e bun, smerit si de o tandrete coplesitoare? El e boier, vorba lui Steinhardt, bate la usa, nu da navala ca Armata Rosie! ,,Nefartatului" oleaca sa-i intredeschizi usa, ca vine si nepoftit! 

    Hristos sta la usa si bate. Politicos. Manierat. Nu da navala, nu te inghesuie intr-un colt ca sa te sileasca sa ii faci voia. Nu sta in biserica sa faca politie. Cind intelegi in sufletul tau cum stau lucrurile, iti faci ordine si in randuiala. Iar asta vine firesc, nu fortat.

    Era o povestire graitoare in Pateric. Cica ava Antonie a prins un drac si l-a silit sa-i spuna daca in iad sunt calugari. Acela ii zice sigur pe el: nu-s. Tare se mai bucura Sfantul Antonie cel Mare de asta, ii da slava lui Dumnezeu... Dar diavolul se mai gindeste nitel si-l intreaba: zici de aia imbracati in negru, cu barba care locuiesc prin manastiri? Presimtind ca nu-i a buna, ava ii zice: da...Iar interlocutorul ii da un raspuns destept: din astia cu barba avem in iad o gramada. Calugari nu avem!
    Cam asa si cu ortodocsii. Aia pe bune. Eu mai am de crescut, dar nu ma dezic de tagma asta. Nu ne declaram ortodocsi cand vine recensamintul. Ori suntem, ori nu suntem, e ceva de viata si de moarte (crestinii  din Siria v-ar spune mai multe).
    Nu stiu de ce, dar am impresia ca aceia care ataca ortodoxia in manifestarile ei, o fac pentru ca nu inteleg. Pentru ca nu stiu. Din ignoranta. Poate si dintr-un soi de oftica. Ii vad pe ceilalti intr-o mare de bucurie si ar vrea si ei, dar nu inteleg mare lucru.

     Apoi, vorba monahului Nicolae de la Rohia: ,,Hristos ne-a poruncit sa fim buni, smeriti cu inima, dar nu tampiti."

     Sper sa nu se apuce unii sa dea cu pietre si in parintele Steinhardt pe motiv ca a fost evreu. Va vand un pont: si Hristos a fost.