Treceți la conținutul principal

Si familia lui Hristos a fost atipica




 S-a vorbit despre Familia traditionala si despre faptul ca in crestinism (mai ales in ortodoxie) exista un soi de tipar batut in cuie, inafara de care nu exista familie. Si totusi chiar familia dupa trup a lui Dumnezeu Intrupat e atipica. 

La Geneza se vorbeste despre o Fecioara care va zdrobi capul sarpelui, acel sarpe care a corupt fecioara cea dintai, pe Eva. 

Ieri (de Intampinarea Domnului), ni se prezinta un invatat al vremii sale, Sfantul Simeon, care a gasit traducand Scripturile, proorociile despre Maica Domnului numita Fecioara care va naste Prunc. Nu orice fel de Prunc, ci pe Mantuitorul.  El corecteaza textul vechi si in loc de Fecioara scrie ,,tanara fata". Este totusi o nebunie sa crezi ca o fecioara o sa aiba un copil si mai ales pe Acela asteptat de sute de generatii. Gresit. Drept pedeapsa, e tinut in viata, ingreunat in batraneti pana la nasterea Celui proorocit. 

Iisus Hristos Se naste dintr-o Fecioara iar zamislirea Sa e rodul Sfintei Treimi, nu e un act fizic obisnuit. Cel care ii este ales logodnic are o varsta venerabila si este indicat de Dumnezeu printr-o minune pentru a fi tatal copilului doar in ochii lumii. La recensamant el si Sfanta Fecioara insarcinata trec drept o familie, probabil e numarat si Pruncul din burta ei. 

Cand se produce nasterea Copilului, Dreptul Iosif insusi se indoieste de toata aceasta situatie si e nevoie de un Inger trimis de Dumnezeu la fata locului ca sa lamureasca inca o data situatia.

Copilul Iisus are o Mama copila si un tata extrem de batran, in timp ce el stie ca Tata ii este Dumnezeu. 

Hristos creste inconjurat de iubire si Sfantul Iosif ii este ca un tata adevarat. In ciuda varstei inaintate, nu pregeta sa il asculte pe Inger si isi puna familia la adapost. Desi era inaintat in varsta face o calatorie in Egipt pentru  scapa Pruncul de moarte.













Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inima ca un câmp de luptă

     Nu se poate sa vii vinovată mereu. Dacă se enerveaza dintr-un lucru minor, nu iti mai cauta mereu greseala. Privind la rece, vei constata ca enervările lui nu au nici o legatura concretă cu tine. Se enervează așa pentru că nu te mai suportă. Un om care te iubeste nu te va acuza de un lucru la care nici măcar nu te-ai gândit.      Tu trebuie să taci. Nu ai voie sa spui nimic, oricum ai greșit, așa că taci naibii din gura aia. Vacă proastă, și aerul pe care il respiri mi-l datorezi. Fara mine ai fi un nimeni.    Cine te crezi? De ti-as datora ție vreo explicație?? Mă enervezi. Ma scoti din sarite. Eu muncesc, aduc banii, asa ca taci, taci, taci, tacă-ți și gândurile, le aud, mă deranjeaza, mă sufoci! De ce te uiți la mine cu fața aia? Tu nu ai voie, nu ai dreptul! De ce ți-as explica, oricum esti prea proasta ca sa înțelegi.      Taci si nu înțelegi mai niciodata de unde a pornit valul de ura care te izbeste cu duritate. Fiecare ...

Talentul e un dar luat in leasing

    Sursa foto: internet     Părintele Savatie Bastovoi spunea intr-o conferință, că talentele sunt daruri de la Dumnezeu luate în leasing. Aș adăuga eu că nu ne ajunge o viață să-i plătim lui Dumnezeu pentru câte daruri ne dă cu imprumut.     A fost o vreme când căutam originalitatea, de fapt îmi căutam calea proprie de exprimare. Dupa ani de zile am inteles că de fapt trebuie pur și simplu să ne căutăm și să ne găsim pe noi înșine. Că Dumnezeu ne cere sa fim sinceri in tot ceea ce facem. Pentru că, in fond și la urma urmei, fiecare este o persoană, un unicat. Nimic nu este al nostru, nici macar noi inșine...      Nu mai vreau sa fiu originala in ceea ce creez. Vreau sa fiu doar eu insami. atât. Toate caile de exprimare s-au epuizat, insă fiecare om le foloseste dupa felul cum l-a dăltuit Dumnezeu și asta este special in tot ceea ce facem noi.      La inceput copiem ca să invățăm, așa cum facem la ș...

Despre depresie: partea a patra

    Cum arată o criză de depresie? Cel mai la îndemână răspuns ar fi: iadul. Căci Sfântul Siluan Athonitul are o vorbă bine potrivită în această situație: ,,Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui." Din păcate, fără credință se poate ajunge la deznădejde și la sinucidere, pentru că bolnavul pur și simplu nu mai suportă starea înfiorătoare care îl chinuie.     Așa cum am spus și în episoadele anterioare, omul cuprins de depresie (nu tristețe, nu doliu, deși acestea ar duce într-acolo) este un om bolnav care trebuie ajutat. Pentru că se afundă într-o stare din ce în ce mai proastă, cei din jur se simt jigniți de o atitudine morocănoasă, de fuga din societate, de lipsa unui semn de viață, de indiferența și aparenta nepăsare a bolnavului.      O știu din cea mai sigură sursă: din mine însămi. Începe să te depășească totul, chiar și cea mai banală conversație. Fugi în pat și zaci acolo, fiindu-ți greu să ai grijă și de tine însuți, darămite sa ai grija alto...