Ingerul si papucii

  

  Intr-o zi, un Inger trist a venit la Dumnezeu.

 -Doamne, sunt atat de suparat, oamenii nu mai milostivesc pe cei flamanzi.

 -Mai sunt unii care o fac, dar nu ii vezi tu, ii raspunde bland Hristos mangaindu-l pe crestet. Hai sa vezi.

 Si Ingerul nevazut se amesteca prin multime in fata unui supermarket. Cativa copii de tigani ies in calea oamenilor, tinandu-le calea staruitor: ,,dati-ne si noua cevaaaa..."

 O femeie subtirica, blonda si cu ochi albastri iese din magazin. O asalteaza si pe ea, lalaindu-si cuvintele in aceeasi cerere. Fara sa stea mult pe ganduri le imparte din cos la fiecare, de-ale gurii. 

 O urmareste si a doua zi. Ei o recunosc si merg direct la ea: "ne dai de mancare, tantiiii?" Ea ii intreaba simplu: "ce vreti sa va cumpar?" si fiecare cere cate ceva: orez cu lapte, biscuiti, eugenii, o ciocolatica mica.

 Femeia blonda cu ochi albastri ca ai Ingerului trist isi face cumparaturile dar nu uita sa le cumpere la fiecare ce si-au dorit. S-a necajit ca nu a gasit orez cu lapte. De trei ori s-a invartit prin tot magazinul pana a gasit ce isi dorea puradelul de afara. 

 Cand le imparte darurile, cel mai fericit a fost cel care a vrut orez cu lapte. Nimeni nu s-a gandit la o lingurita, insa el soarbe din cutie  incet, cu inghitituri rare, cu ochii inchisi, intr-o multumire aproape extatica.

 Ingerul se intoarce la Dumnezeu intr-o falfaire de aripi. Il mai necajea o intrebare.

 -Doamne, dar daca as cere altceva decat mancare? Oare m-ar ajuta cineva?

 Hristos il priveste cu zambetul Lui trist si tandru, acel zambet de care Ingerul a fost fermecat inca de cand L-a vazut pe Iisus Copilas abia nascut.

 Si deodata Ingerul se trezeste in trup de copil amarat, cu picioarele goale intr-o pereche de tenisi rupti si uzi. Ah, senzatia aceea de picioare dureros de reci care l-au infiorat atat de dureros! El care nu avea trup nu stia cat e de greu pentru un om, mai ales un copil, sa isi poarte neputintele. Era intr-un magazin cu haine si incaltari. Dumnezeu stia ce voia sa ceara Ingerelul.

 Si copilul se apuca sa intrebe in stanga si-n dreapta lumea in care se pierdea: "imi cumperi papuci?" Toti il priveau pret de o clipa, grabiti, furiosi, nepasatori, indiferenti, unii chiar rastindu-se la el. Degetele ii stateau inghesuite in tenisii cu talpa desprinsa si uda, atat de rece...atat de uda...

 Deodata, in magazin intra femeia subtire, cu ochii albastri si cu parul blond. Inima Ingerelului tresare dureros de bucuroasa si pentru o clipa se mira de senzatia aceea noua pentru el.

 Se protapeste in fata ei, o priveste cu ochii lui atat de albastri si o intreaba direct:"imi cumperi papuci? Am nevoie de papuci!"

 Ea isi coboara privirea spre picioarele lui. Era prima persoana care facea asta, care ii vedea nevoia. Ii spune doar atat: "vino cu mine!"

 Il pune sa se descalte si se infioara vazandu-i piciorutele albite de udeala rece, goale in incaltarile stricate, in toiul iernii. Il pune sa probeze mai multe perechi de incaltari si o alege pe cea mai buna. Dupa ce le plateste, un fulger se aprinde in mintea ei: "nu i-am cumparat sosete!"

  Priveste pentru o clipa catre standul cu sosete iar cand isi intoarce privirile catre baiat, acesta disparuse. Intr-o bataie de aripa se intorsese la Dumnezeu, la zambetul Lui atat de frumos.

 Femeia cu ochi albastri ca ai Ingerului era nedumerita. L-a cautat pe copil multa vreme si nu intelegea unde disparuse. A gasit doar incaltarile lui ude si le-a aruncat cu groaza intr-un cos. De unde sa stie ea ca un Ingerel cauta papuci in bunatatea omeneasca?

 Aceasta e o poveste adevarata pe care insa am transformat-o eu in scris pentru voi. Nu uitati sa daruiti. Ce puteti, cum puteti. Pentru ca orice dar face Ingerii fericiti si il face pe Dumnezeu sa zambeasca.