Treceți la conținutul principal

Hristos învie întâi în inimile noastre


  Mi-e rusine sa aud ca Pastele de anul acesta nu va fi Paste pentru ca n-o sa mergem la biserica.
  Hristos va invia oricum, indiferent de prezenta noastra in casa Lui. Biserica nu e doar zid. Prima data invie in inimile noastre. Daca acolo nu poate trece de stanca, inseamna ca nici in casa Lui nu ar fi trecut mai mult.
  Ieri a fost praznuirea Sfintei Maria Egipteanca. A trait in rugaciuni in pustie vreme de 47 de ani. In acest timp nu a fost la nici o Liturghie insa rugaciunea din inima ei era pururea.
  Hristos va invia. Depinde insa de noi daca mai credem asta, in conjunctura actuala. Hristos Se cere marturisit acum in ,,mica Biserica", in familie.
  Este important sa nu ne lenevim si sa consideram ca ne putem ruga de  acasa si dupa ce vom putea merge la biserica, atunci cand molima va trece...
  Hristos in mijlocul nostru!

#mantuireurbana

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inima ca un câmp de luptă

     Nu se poate sa vii vinovată mereu. Dacă se enerveaza dintr-un lucru minor, nu iti mai cauta mereu greseala. Privind la rece, vei constata ca enervările lui nu au nici o legatura concretă cu tine. Se enervează așa pentru că nu te mai suportă. Un om care te iubeste nu te va acuza de un lucru la care nici măcar nu te-ai gândit.      Tu trebuie să taci. Nu ai voie sa spui nimic, oricum ai greșit, așa că taci naibii din gura aia. Vacă proastă, și aerul pe care il respiri mi-l datorezi. Fara mine ai fi un nimeni.    Cine te crezi? De ti-as datora ție vreo explicație?? Mă enervezi. Ma scoti din sarite. Eu muncesc, aduc banii, asa ca taci, taci, taci, tacă-ți și gândurile, le aud, mă deranjeaza, mă sufoci! De ce te uiți la mine cu fața aia? Tu nu ai voie, nu ai dreptul! De ce ți-as explica, oricum esti prea proasta ca sa înțelegi.      Taci si nu înțelegi mai niciodata de unde a pornit valul de ura care te izbeste cu duritate. Fiecare ...

Talentul e un dar luat in leasing

    Sursa foto: internet     Părintele Savatie Bastovoi spunea intr-o conferință, că talentele sunt daruri de la Dumnezeu luate în leasing. Aș adăuga eu că nu ne ajunge o viață să-i plătim lui Dumnezeu pentru câte daruri ne dă cu imprumut.     A fost o vreme când căutam originalitatea, de fapt îmi căutam calea proprie de exprimare. Dupa ani de zile am inteles că de fapt trebuie pur și simplu să ne căutăm și să ne găsim pe noi înșine. Că Dumnezeu ne cere sa fim sinceri in tot ceea ce facem. Pentru că, in fond și la urma urmei, fiecare este o persoană, un unicat. Nimic nu este al nostru, nici macar noi inșine...      Nu mai vreau sa fiu originala in ceea ce creez. Vreau sa fiu doar eu insami. atât. Toate caile de exprimare s-au epuizat, insă fiecare om le foloseste dupa felul cum l-a dăltuit Dumnezeu și asta este special in tot ceea ce facem noi.      La inceput copiem ca să invățăm, așa cum facem la ș...

Despre depresie: partea a patra

    Cum arată o criză de depresie? Cel mai la îndemână răspuns ar fi: iadul. Căci Sfântul Siluan Athonitul are o vorbă bine potrivită în această situație: ,,Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui." Din păcate, fără credință se poate ajunge la deznădejde și la sinucidere, pentru că bolnavul pur și simplu nu mai suportă starea înfiorătoare care îl chinuie.     Așa cum am spus și în episoadele anterioare, omul cuprins de depresie (nu tristețe, nu doliu, deși acestea ar duce într-acolo) este un om bolnav care trebuie ajutat. Pentru că se afundă într-o stare din ce în ce mai proastă, cei din jur se simt jigniți de o atitudine morocănoasă, de fuga din societate, de lipsa unui semn de viață, de indiferența și aparenta nepăsare a bolnavului.      O știu din cea mai sigură sursă: din mine însămi. Începe să te depășească totul, chiar și cea mai banală conversație. Fugi în pat și zaci acolo, fiindu-ți greu să ai grijă și de tine însuți, darămite sa ai grija alto...