Ne întrebăm adesea cum putem sa ne mai mântuim printre atâtea betoane. Că este așa de plictisitoare ziua, încât Hristos nici nu Se mai zăreste la locul nostru de munca, iar acasă ne luăm cu treaba până cădem lați de oboseală, pentru a o lua iar de la capăt. Părintele Iustin Pârvu spunea că omul modern se poate acum mântui doar având răbdare. Și poate exersa zilnic.
De dimineață începem să avem răbdare pâna ne dăm jos din pat, aruncăm cu apa pe față, spunem un Doamne ajută mârâit si ne îndreptăm spre aghiazmă și cafea. Ori direct la cafea. Daca avem si copii trebuie să ii dăm jos din pat. Când de fapt noi înșine am mai dormi duși.
La semafor nici nu se face verde că am și am primit un claxon nervos. La rând altcineva se bagă în față. La farmacie ochim cea mai mică dintre cozi. De fapt e o singura persoană: o băbuță cu o rețetă. Mai bine luam in piept o coadă, pentru ca in douăzeci de minute cât așteptăm, aflăm jumătate din rețetarul bolilor de inimă, de ochi, de digestie si de reumatism.
Avem răbdare cu copilul care nu înțelege o logică de adult. Avem răbdare cu colega sau colegul care ne mănâncă zilele. Avem răbdare cu soacra (până moare răbdarea și nervii tăi), avem răbdare cu meșterul care ne-a facut lucrarea pe dos.
Avem răbdare cu toanele care ne vin pe nepusă masă. Și mai multă cu toanele celorlalți. Cu oamenii care au fost neserioși cu timpul și cu lucrul nostru.
Avem răbdare cu oamenii care au alta părere decât a noastră. Cu persoanele care comentează țâfnos pe facebook (până le dăm block))).
Avem răbdare când apare o situatie neprevăzută care ne manâncă timpul, banii si încredințarea că ne vom termina treaba bine. Când se termină butelia si urmează sa primești musafiri la o aniversare.
Câte motive de răbdare avem, ca să ne aducem aminte de vorba părintelui Cleopa: ,,răbdare, răbdare, răbdare, răbdare"...
Câte clipe de răbdare, atâtea șanse de mers pe Cale în mântuirea urbană.
Sursa foto: internet
Comentarii
Trimiteți un comentariu