Cum mi-am agățat inima într-o pereche de adidași albi

Sursa foto: internet

Am intrat la Sfânta Liturghie ca sa-mi încarc bateriile. Încercam sa mă concentrez pe rugăciune, când privirea mi-a fost atrasă de o pereche impecabilă de adidași albi.
Mereu mi-au plăcut adidașii albi, am și avut o pereche care a murit de o lungă bătrânețe. Mi-am aruncat privirea la icoane ca să-mi resetez inima la lucruri mai bune, că dupa ele ,,toate celelalte se vor adăuga vouă." Adică si adidașii*)))?
Mi-a rămas inima agățată în perechea aceea de adidași albi, fix cât să realizez cât de slabă sunt. Și să îmi amintesc vorba Sfântului Paisie Aghioritul care spunea că ,,inima femeilor se risipeste printre farfurii cu floricele".
Când o sa mă mai dau mare, sper să îmi amintesc de adidașii albi care mi-au furat inima de la rugăciune pentru o vreme...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inima ca un câmp de luptă

Nu se poate sa vii vinovată mereu. Dacă se enerveaza dintr-un lucru minor, nu iti mai cauta mereu greseala. Privind la rece, vei constata ca enervările lui nu au nici o legatura concretă cu tine. Se enervează așa pentru că nu te mai suportă. Un om care te iubeste nu te va acuza de un lucru la care nici măcar nu te-ai gândit. Tu trebuie să taci. Nu ai voie sa spui nimic, oricum ai greșit, așa că taci naibii din gura aia. Vacă proastă, și aerul pe care il respiri mi-l datorezi. Fara mine ai fi un nimeni. Cine te crezi? De ti-as datora ție vreo explicație?? Mă enervezi. Ma scoti din sarite. Eu muncesc, aduc banii, asa ca taci, taci, taci, tacă-ți și gândurile, le aud, mă deranjeaza, mă sufoci! De ce te uiți la mine cu fața aia? Tu nu ai voie, nu ai dreptul! De ce ți-as explica, oricum esti prea proasta ca sa înțelegi. Taci si nu înțelegi mai niciodata de unde a pornit valul de ura care te izbeste cu duritate. Fiecare ...

Citiți mai multe

Pilda fiului risipitor talmacita prin sufletul unui preot

Mantuitorul Iisus Hristos stia sa spuna povesti cu tâlc oamenilor. Una din aceste povesti este si cea a Fiului risipitor. Sute de ani in biserici s-a talcuit aceasta pilda frumoasa iar eu am gasit o talcuire interesanta la parintele Ioan Badilita. ,, Pilda întoarcerii fiului este, de doisprezece ani, oglinda propriei mele inimi. Atunci când o citesc, an de an la liturghie, mă năpădesc, irepresibil, lacrimile. Pe unele le înghit, altele scapă zăpăcite pe lângă gulerul de la cămașă. Singura deosebire e aceea că plânsul survine în momente diferite ale parabolei. Exempli gratia, în primii doi ani de preoție, când eram mânat de dorința de a-i vâna pe tinerii din sat de prin șanțuri și crâșme, plângeam la cuvintele: „(...) l-a trimis la ţarini să păzească porcii.” Cum să nu fii mișcat când vezi că omul ajunge de la pâinea din castel la troaca cu roșcove? În clipa când m-am văzut tătic de băieți, m-a emoționat foarte mult partea de început: „Tată, dă-mi... Şi ...

Citiți mai multe

Ingerul si papucii

Intr-o zi, un Inger trist a venit la Dumnezeu. -Doamne, sunt atat de suparat, oamenii nu mai milostivesc pe cei flamanzi. -Mai sunt unii care o fac, dar nu ii vezi tu, ii raspunde bland Hristos mangaindu-l pe crestet. Hai sa vezi. Si Ingerul nevazut se amesteca prin multime in fata unui supermarket. Cativa copii de tigani ies in calea oamenilor, tinandu-le calea staruitor: ,,dati-ne si noua cevaaaa..." O femeie subtirica, blonda si cu ochi albastri iese din magazin. O asalteaza si pe ea, lalaindu-si cuvintele in aceeasi cerere. Fara sa stea mult pe ganduri le imparte din cos la fiecare, de-ale gurii. O urmareste si a doua zi. Ei o recunosc si merg direct la ea: "ne dai de mancare, tantiiii?" Ea ii intreaba simplu: "ce vreti sa va cumpar?" si fiecare cere cate ceva: orez cu lapte, biscuiti, eugenii, o ciocolatica mica. Femeia blonda cu ochi albastri ca ai Ingerului trist isi face cumparaturile dar nu uita sa le cumpere la fiec...

Citiți mai multe

Mântuire urbană

Faceți căutări pe acest blog