Mântuire urbană

    Cum arată o criză de depresie? Cel mai la îndemână răspuns ar fi: iadul. Căci Sfântul Siluan Athonitul are o vorbă bine potrivită în această situație: ,,Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui." Din păcate, fără credință se poate ajunge la deznădejde și la sinucidere, pentru că bolnavul pur și simplu nu mai suportă starea înfiorătoare care îl chinuie.     Așa cum am spus și în episoadele anterioare, omul cuprins de depresie (nu tristețe, nu doliu, deși acestea ar duce într-acolo) este un om bolnav care trebuie ajutat. Pentru că se afundă într-o stare din ce în ce mai proastă, cei din jur se simt jigniți de o atitudine morocănoasă, de fuga din societate, de lipsa unui semn de viață, de indiferența și aparenta nepăsare a bolnavului.      O știu din cea mai sigură sursă: din mine însămi. Începe să te depășească totul, chiar și cea mai banală conversație. Fugi în pat și zaci acolo, fiindu-ți greu să ai grijă și de tine însuți, darămite sa ai grija alto...

      Eram în biserica Mănăstirii Sinaia; dimineață pe la 8, abia începuse slujba. Eram necăjită cu ale mele, de aceea mă străduiam să ascult rugăciunile unui părinte care părea mai somnoros decât mine care plecasem de la 1 din Piatra Neamț, ca să fiu acolo devreme. Rătăceam cu privirea pe pereți, doar doar oi vedea un chip de sfânt care să zâmbească tristeții mele. Eram așa de deprimată, că-mi venea să mă preling în strană și să zac întinsă pe jos.     Ca un făcut, nu înțelegeam nimic din ce citea părintele. Pesemne o fi fost prea devreme, că nu prindeam decât câte un Dumnezeule, Doamne miluiește...apoi bâra-bâra, bâra-bâra, de parca era un post prins anapoda la radio.     Deodata am auzit ceva, cu o claritate asurzitoare: ,,Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi" (Psalmul 22). Apoi iar bâra-bâra, bâra-bâra. M-am trezit de tot, străbătută de un curent electric care topea temerile mele ca un fulger. Parcă îmi glăsuise Dumnezeu clar și limpede, doar mi...